Dupa
cum deja ne-am obisnuit, razboiul spectacol revine pe “micile”noastre
ecrane cu un nou episod Call of Duty, de aceasta data din seria Black
Ops. Ne vom intoarce iar la misiunile secrete, vom avea parte de
momente a la James Bond si vom evita miraculos in ultimul moment
atingerile ingerului intunecat.
Black Ops 2 (care apropo costa aproximativ
199 ron varianta pt PC la emag,
249 ron
pentru XBOX si playstation 3) construieste pe deja binecunoscuta reteta
a intaintasului sau, Black Ops precum si a claditorului dinastiei,
Modern Warfare. Aceeasi actiune frenetica, intorsaturi de situatie si
momente incredibile. Pe langa toate acestea avem ocazia sa ne jucam si
cu oameni zburatori cu jetpackuri, cu manusi de spiderman si cu cai. Cai
adevarati sau, ma rog, pixelati. Si o sa dam si peste Noriega. Cine a
fost Noriega? Iti spun doar ca a existat in realitate si a fost un
dictator. Si este enervant rau in joc.
Si, povestea, care e povestea?
Povestea o continua oarecum pe cea din primul Black Ops, avand doua
fire narative, unul care se petrece in prezentul anului 2025 si cel
de-al doilea in trecut, in perioada razboiului rece. Legatura dintre
cele 2 fire o face unul din protagonistii primului joc, Frank Woods,
care in anul 2025 este un pensionar obosit, blocat intr-un scaun cu
rotile si care traieste din amintiri. Antagonistul jocului, Raul
Menendez este insa cel care face povestea sa mearga, fiind sarea si
piperul . Delicios de „rau” si diabolic pana in maduva oaselor, ca sa nu
mai spun ca si nebun de legat, Menendez incearca sa distruga ordinea
capitalista, pe care o vede vinovata de tot raul, lacomia si saracia
din lume si incearca sa instaureze una noua, dupa chipul si infatisarea
sa. Prin intermediul misiunilor din trecut, din timpul razboiului rece,
il vom urmari pe Raul de la momentul intrarii sale in scena si pana la
ridicarea la putere. Aceste flashback-uri ne vor face sa intelegem
motivele care il conduc si l-au facut sa fie ceea ce este acum. In
prezent, eroul principal, fiul lui Mason din primul Black Ops, va
alerga de colo colo, din misiune in misiune, incercand sa opreasca
indeplinirea planului malefic al lui Menendez. In cea mai mare parte vei
avea impresia ca esti mereu cu un pas in urma si ca joci in povestea
scrisa de antagonist, urmand indicatiile acestuia. De fapt chiar asa si
este. Relatarea paralela a povestii functioneaza si te impinge sa mai
joci un pic, si inca putin si inca… pana pleosc, vine (insert here)
prietena/nevasta/mama sa iti scoata ochii ca iar ai uitat de toate si
stai cu ochii cat cepele in monitor.
Black Ops 2 pastreaza aerul familiar din celelalte jocuri , in care
de multe ori ai impresia ca te uiti mai mult la un film decat ca te
joci efectiv. Dar factorul de entertainment este acolo, chiar si cand
trebuie sa apesi niste taste in secventa ca sa se intample ceva pe
ecran, si face ceea ce stie mai bine: sa te distreze.
Bine, bine… dar ceva nou avem?
Avem. O miscare interesanta din partea developer-ului Treyarch a fost
introducerea deciziilor capitale in joc. In sfarsit, in premiere pentru
un FPS, actiunile tale vor influenta jocul, si consecintele hotararilor
tale vor determina ce sfarsit va avea jocul. Nu te astepta totusi la
ramificatii deosebite, sau ca poti juca good guy/bad guy dar orisicum,
este un pas inainte binevenit. Sunt cateva momente in joc care
influenteaza sfarsitul jocului dar nu te astepta sa fie foarte evidente,
in sensul ca daca alegi varianta A o sa obtii the good ending si daca
alegi varianta B, o sa obtii ze bad ending . Nu ai foarte multe
indicii, in baza carora sa iei decizia, de multe ori fiind hotarari care
trebuiesc luate in cateva secunde. Oricum, me gusta!
O alta schimbare de ritm o constituie introducerea asa-numitelor
strike misions, in care vei avea ocazia sa faci un pic pe tacticianul si
sa conduci in teren mai multe echipe de soldati, roboti si turete.
Misiunile sunt fie defensive, fie ofensive si va trebui sa dai indicatii
la echipele din teren asupra a ce si cum sa faca. Vei avea
posibilitatea sa preiei si controlul direct al unei unitati si in cele
mai multe cazuri este indicat sa o faci deoarece AI-ul este cam prostut
si in cel mai multe cazuri nu stie decat sa faca pe carnea de tun. Pe
nivelurile mai mari de dificultate, misiunile vor fi destul de
frustrante deoarece inamicul detine rezerve inepuizabile de personal si
echipament in timp ce partea ta, mai rarut ca e criza. Daca te decizi
sa iei tu haturile in mana, te vei confrunta, pe langa inamici care curg
garla si cu necesitatea de a da ordine celorlate echipe, care fara
indicatiile tale pretioase, se vor pierde in peisaj. As fi vrut sa
insiste un pic mai mult pe partea de AI si path finding dar momentan
trebuie sa ne multumim cu ce avem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu